La corda .. Romance On Violin ...

Ceva de care mi-e dor...

         Era o seara minunata de primavara.Copacii infloriti imbatau cu mirosul lor pe orice .Ei faceau ca acea seara sa fie speciala.Vantul adia usor,rasfoindu-mi parul precum paginile unei carti  si facandu-ma sa visez la adevarata iubire.

Pomii vorbeau intre ei, dar nu intelegeam ce spunea pentru ca limba imi era staina .

Plimbandu-ma printe copaci,ma lasam purtata de ganduri care ma apasau de ceva vreme.

          Totul era magic.Adierea lua petalele florilor de parca ar fi fost niste fulgi albi de lebada.Mirosul dus de ea se raspandea in toata livada.

          Soarele era precum un rege care se duce la culcare dupa o zi grea,imbracat intr-o mantie rosiatica cu   mici dungi   portocalii si galbene.Liliacul precum un slujitor , isi pleaca fruntea in fata Mariei sale,imbracat cu o pelerine purpurie cu tente de verde inchis.

          Razele soarelui imi luminau fata.Doi ochi caprui pe care toata lumea ii iubeste,obrajii trandafirii si buzele catifelate ma faceau diferita.Oare inteleg eu de ce?

          Ma asez la umbra ciresului si privesc in jur.Dar ce vad?...In departare soarele apune stingher luand cu el toate gandurile mele iar luna  se inalta precum  o regina .A venit timpul ei sa domneasca peste aceste meleaguri.

          In curad vor aparea si slujitorii ei, stelele   impreuna cu sfatuitorul ei,stalucitorul Luceafar.Dintr`o data aud gongul. Se bate miezul noptii.Uitand de tot si de toate,ma las purtata de amintiri si vise, adormind…

Amintirile au ramas inca vii.