Tu…
Eşti contopirea dintre
Ironie şi sarcasm.
Eşti un univers negreşit
Ce a atins perfecţiunea.
Esenţa idealului s-a pierdut
În ochii tăi.
Neînţelesul, necunoscutul
S-au născut odată cu tine.
Perfectul ţi-e cel mai bun prieten.
Agonia şi extazul se învârt
În jurul tău,
Înceţosând enigma chipului tău
Indescifrabil.
Farmecul privirilor furate
Te priveşte ca pe un fals.
Masca, îmbâcsita parcă de
Trecerea timpului,
Stă încă aşezată pe faţa-ţi
Impasibilă.
Ca un slujitor mărunt,
Te privesc ca pe un străin.
Ce se regăseşte mereu în proria-i
Visare.
