2.13.2011

Ceva de care mi-e dor...

         Era o seara minunata de primavara.Copacii infloriti imbatau cu mirosul lor pe orice .Ei faceau ca acea seara sa fie speciala.Vantul adia usor,rasfoindu-mi parul precum paginile unei carti  si facandu-ma sa visez la adevarata iubire.
Pomii vorbeau intre ei, dar nu intelegeam ce spunea pentru ca limba imi era staina .
Plimbandu-ma printe copaci,ma lasam purtata de ganduri care ma apasau de ceva vreme.
          Totul era magic.Adierea lua petalele florilor de parca ar fi fost niste fulgi albi de lebada.Mirosul dus de ea se raspandea in toata livada.
          Soarele era precum un rege care se duce la culcare dupa o zi grea,imbracat intr-o mantie rosiatica cu   mici dungi   portocalii si galbene.Liliacul precum un slujitor , isi pleaca fruntea in fata Mariei sale,imbracat cu o pelerine purpurie cu tente de verde inchis.
          Razele soarelui imi luminau fata.Doi ochi caprui pe care toata lumea ii iubeste,obrajii trandafirii si buzele catifelate ma faceau diferita.Oare inteleg eu de ce?
          Ma asez la umbra ciresului si privesc in jur.Dar ce vad?...In departare soarele apune stingher luand cu el toate gandurile mele iar luna  se inalta precum  o regina .A venit timpul ei sa domneasca peste aceste meleaguri.
          In curad vor aparea si slujitorii ei, stelele   impreuna cu sfatuitorul ei,stalucitorul Luceafar.Dintr`o data aud gongul. Se bate miezul noptii.Uitand de tot si de toate,ma las purtata de amintiri si vise, adormind…
Amintirile au ramas inca vii.









1.26.2011

Descifrabil


Tu…
Eşti contopirea  dintre
Ironie şi sarcasm.
Eşti un univers negreşit
Ce a atins perfecţiunea.
Esenţa idealului s-a pierdut
În ochii tăi.
Neînţelesul, necunoscutul
S-au  născut odată cu tine.
Perfectul ţi-e cel mai bun prieten.
Agonia şi extazul se învârt
În jurul tău,
Înceţosând enigma chipului tău
Indescifrabil.
Farmecul privirilor furate
Te priveşte ca pe un fals.
Masca, îmbâcsita parcă de
Trecerea timpului,
Stă încă aşezată pe faţa-ţi
 Impasibilă.
Ca un slujitor mărunt,
Te privesc ca pe un străin.
Ce se regăseşte mereu în proria-i
Visare.  



12.12.2010

Un vis

As vrea…
            Sa ma prefac in mii de porumbei,
            Sa zbor cat mai departe
            Si sa nu mai aud
                                   Acele soapte.

As vrea…
            Sa ma prefac in ceata.
            Sa dezleg noi amintiri.
            Si sa simt iar teama
                                 Vechii despartiri.

As vrea…
            Sa ma prefac in vise.
            Sa calatoresc peste nori
            Si sa simt durerea
                            Ce mi-a dat fiori.

De ce?


De ce ma critici?
De ce nu ma lasi in pace?
De ce ma distrugi?
De ce ma ignori?
De ce razi?
De ce nu ma accepti?
De ce nu ma crezi?
De ce nu pleci?
De ce nu ma lasi sa visez?
De ce ma lasi sa ma inec cu proriile lacrimi?
Eu nu ti-am spus nimic
Pentru ca nu am putere..
Mi-ai luat orice vis si l-ai distrus
Cu nepasarea ta!